Experienta profesionala

CV Camelia Anca BACIUCamelia Anca BACIU
informatii personale
Curriculum vitae

Responsabilitati

serviciiResponsabilitati client si psiholog
Citeste

Articole

articoleMetafore terapeutice si dezvoltare personala.
Citeste articole
O DECIZIE
...Traiesc  ACUM, in timpul acesta care-si bate joc de noi – cu acordul nostru. Sub lama taioasa a progresului, a realizarii personale prin multe si mari castiguri materiale, alergam pana la epuizare, ba ne fortam si limitele dincolo de ea. Ne insinguram, ne dezumanizam pervers, prin imperceptibil, dar foarte sigur, poate ireversibil...

Relationarea cu oamenii o facem  dominant electronic pentru ca trebuie sa ne adaptam! Comunicarea asta fracturata o folosim si-n prietenie, si-n iubire. O vreme, functioneaza. Unii gasesc explicatii, justificari, argumente. Ceilalti le accepta, le tolereaza, iarta...

Dar un e-mail nu poate inlocui la nesfarsit o intalnire, un SMS nu poate tine loc de imbratisare, conversatia telefonica la volan, intre doua semafoare, nu substituie o atingere...Promisiunile ca „ sigur ne vedem zilele urmatoare, ne intalnim in weekend, joi seara – ca termin mai devreme sedinta, luna viitoare ca vin in orasul tau....” au o mare forta amagitoare la Inceput  si un timp dupa aceea...

In functie de rabdarea si disponibilitatea fiecaruia...Dar cuvintele devin toxice, asteptarea usuca sentimentele, lipsa „ actiunii impreuna” , al lui „ a fi impreuna” devitalizeaza, raneste...Daca vorbele nu se-nfaptuiesc niciodata, daca de fiecare data doar incerci, nici macar nu te straduiesti ( daramite sa si reusesti) sa FACI, atunci respecta si renunta elegant la relatie. Relatie inseamna legatura plus efort! Vorbele repetate la  nesfarsit minimizeaza dorinta si putinta de efort! Adica nu e ca nu poti, e ca nu vrei! Cand „oamenii tai” sunt „neparticipanti activ” la bucuriile, derapajele si pierderile care ti se intampla, deja incepi sa te ratacesti pe tine. E ca o deconectare de la sursa. Intrebi timid, apoi mai agresiv ce vina ai tu, ce sa schimbi, ce sa inhibi la tine. Ti se raspunde fara sa apuci sa respiri ca nu esti tu culpabil, ci noi, ei, societatea, criza, viata asta...  Supravietuiesti asa pana-ntr-o zi cand afli ceea ce stiai deja: ca orice relatie are capatul ei. Conteaza sa ai curaj sa-i faci un nod strasnic si tainic.  Si atunci te recapeti pe tine, chiar si asa cu tesatura sufletului desirata irecuperabil. Te reformezi. Si apoi le multumesti celor care ti-au locuit intimitatea, casa, spatiul vital, visele...

Pentru ce a fost, pentru cat a fost. Pentru sinele tau imbunatatit.

Fiindca orice relatie disfunctionala ne imbolnaveste si ne prabuseste imunitatea, eu am decis: ii las „ sa plece” pe prietenii mei , aceia dintre ei pe care i-am simtit ca m-au abandonat. De fapt, ei plecasera oricum, acum mi s-a activat mie „cipul” despartirii! Fac asta pentru mine insami , ca mecansim de aparare, pentru vietuire buna in continuare...

Lor le doresc drumuri bune si fertile, iar mie imi jur bland, dar ferm sa nu-mi mai doresc darul prezentei lor. Nu m-a coplesit indiferenta ( asta e o pedeapsa extrema si nu e cazul aici..), ci doar calmul si blandetea eliberarii. Nu-mi mai este dor...

CAMELIA ANCA BACIU

APRILIE 2013

O DECIZIE
 
Vizitatori: Astazi 20 | Lunar 655 | Toti 57689