Experienta profesionala

CV Camelia Anca BACIUCamelia Anca BACIU
informatii personale
Curriculum vitae

Responsabilitati

serviciiResponsabilitati client si psiholog
Citeste

Articole

articoleMetafore terapeutice si dezvoltare personala.
Citeste articole
Batranetea noastra, oriunde o traim...
  ...In Romania nu renteaza sa fii pensionar. Adica om in varsta. Adica batran. Pentru ca nu-ti ajung banii pentru medicamente, alimente si intretinere. In alte tari numite civilizate, pensionarul, odata ce si-a incheiat socoteala cu job-ul, zambeste si respira usurat. Stie ca incepe o alta etapa din viata in care are oportunitati multe si diverse sa faca lucruri pe care nu le-a putut face pana atunci.  Pensionarul „occidental” calatoreste si exploreaza taramuri pe care le-a dorit si le-a notat in timp in agenda lui de proiecte din viitor. Acel pensionar deschide larg ferestrele casei lui de vacanta fie soare, fie ploaie , fie ninsoare, respira adanc si rade la cafeaua sau la ceaiul de la micul dejun. Pensionarul acela, merge pe jos sau cu bicicleta, in aer nepoluat, in zone special amenajate. El nu sta la cozi pentru nimic, pentru nici o taxa, pentru ca acolo, in tarile civilizate, totul e reglementat si bine pus la punct. In unitatile medicale tratamentul este promt, imbinat cu respect si compasiune. Doamnele pensionare isi permit sa-si domoleasca ridurile cu botox si acid hialuronic. Sa se rasfete la coafor, la spa, la masaj.  El si ea, seniori, merg mana-n mana, in parc, la spectacole, pe malul marii. Ea este mereu cocheta. El se straduieste sa mearga cat mai drept, chiar si cu baston, langa ea. Cei doi isi mangaie cainii pe burta( ei stiu ca asta e terapeutic), isi imbratiseaza  nepotii si le povestesc de-ale vietii la focul din semineu. Ei nu tipa, nu se infurie, nu (mai) au ranchiuni, chef de razbunare si ura. 

Vezi de la distanta seninatatea pe fruntea lor. Chiar si in intuneric. Exista pensionari in alte tari care isi ating visele...In Romania, sunt altfel de pensionari. Care isi numara maruntisul in fiecare zi si cand primesc pensia platesc in primul rand taxele. Apoi medicamentele. Se chinuie prin autobuze sa ajunga in locuri de unde stiu ca-si pot procura cele necesare supravietuirii la preturile cele mai mici. Cele pe care si le permit. Pensionarii romani se duc, daca au noroc, sa-si trateze suferintele fizice ( caci de cele psihice si sufletesti nu se mai ocupa demult...) in cele cateva statiuni balneoclimaterice din tara. Conditiile nu sunt de invidiat. Seniorii romani sunt tristi si-si accepta ultima parte a vietii cu umilinta. Multi dintre ei isi traiesc zilele si poate chiar noptile cu si prin prisma nepotilor. L a noi, meseria de BUNIC(A) trebuie codificata si mentionata in nomenclator. Pentru ca ramane singura lor ratiune de a trai. Desigur, pana la un anumit stadiu, aceasta ocupatie e de bine. Pentru ambele parti. Dar excesul dauneaza. Atat bunicilor, cat si nepotilor. Si parintilor, care uita ca marea responsabilitate pentru cei ce i-au adus pe lume, le revine lor. Nu bunicilor, nu bonelor, nu altcuiva. Romanii de „varsta a 3-a” sau cum s-o mai numi ea se uita mult la telenovele si mai au inca placerea perversa de a sta pe la cozi, socializand amar si regretand vremurile comuniste. Asteapta dureros si smerit sarbatorile religioase si fac drumuri lungi si istovitoare, pentru ca dupa ore interminabile, vlaguiti fizic si psihic , sa atinga moastele Sfantului sau Sfintei...Pentru ca au aceasta convingere, aproape credinta ca vor primi putere si sanatate si rezistenta inca o bucata de vreme...  Intre timp, se gandesc daca au strans destui bani pentru propria inmormantare si-si imagineaza cum va fi... Dar, „ asa ne-a dat Dumnezeu”  zic ei si probabil ca asa este. Caci, zic inteleptii, ne nastem acolo unde trebuie, unde ni se potriveste. Ba chiar ne alegem si parintii. Si nimic nu e intamplator...” Nici o intamplare nu e intamplatoare”, sustinea Arsenie Boca.

Realitatea asta este. Viata batranilor romani este asa si nu altfel. Desigur, exista exceptii...Slava Domnului! Eu cred ca, oriunde ne-am desfasura viata, batranetea noastra trebuie sa inceapa din tinerete. Ma refer la preventie. Ma refer la salvarea individuala, caci cea nationala nu mai e posibila. Vorbesc despre o setare a creierului nostru din tinerete ca pensionarea si batranetea nu inseamna moartea. Ca sunt alte etape ale vietii, care necesita alta abordare dpdv mental, fizic, psihic, activitati...Inca de pe la 30 de ani, sa invatam sa ne pregatim batranetea, sa luam masuri pentru a imbatrani frumos. Asta inseamna:  nutritie corecta si sanatoasa, timp pentru odihna de calitate, munca de zi cu zi, dar bine organizata si gestionata; sa ne respectam hobby-urile, sa ne iubim prietenii, sa tinem aproape familia; cuvantul „sedentarism” sa ramana doar in dictionar... sa ne pregatim „ un program” pentru pensie, adica sesiuni „ de lucru” de cateva ore pe zi, care sa ne „ intrebuinteze” mental, fizic, psihic. Dezvoltarea personala permanenta sa ne fie scopul si mai ales, drumul...                                          Avem multe instrumente la indemana, acces la informatii, nefiind nevoie de multi bani, mai ales daca o luam din timp, pas cu pas! Imi spunea un maestru: „ faci ce poti , dar ce poti, FA!” . Oricat de putin e mai bine decat nimic! Daca nu te descurci singur, daca esti in confuzie si te simti pierdut pe drum, cere ajutor! Exista specialisti pentru suflete in tara asta! Inchei aici, nu risc sa scriu acum o carte intreaga! Dar nu ma pot abtine sa va somez: daca iubirea, bunatatea, empatia, generozitatea, umanismul, altruismul...nu va locuiesc in celule si daca nici nu doriti asta, mai bine nu va mai apucati ! De nimic!
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte sa aveti,
Camelia anca baciu
Psiholog-psihoterapeut
Octombrie 2013

Batranetea noastra, oriunde o traim...
 
Vizitatori: Astazi 27 | Lunar 779 | Toti 55770