Experienta profesionala

CV Camelia Anca BACIUCamelia Anca BACIU
informatii personale
Curriculum vitae

Responsabilitati

serviciiResponsabilitati client si psiholog
Citeste

Articole

articoleMetafore terapeutice si dezvoltare personala.
Citeste articole
DESCURAJAREA „virusului descurajare”!
....” Am un copil care nu ma asculta, nazdravan, care “nu-mi mananca cand trebuie””, e dezordonat, refuza sa-si faca temele pentru scoala, etc”…”Nu stiu ce sa-I mai fac, cum sa ma mai inteleg cu el…”
Iata fraze pe care le auzim des, de la parinti, in diferite momente si etape de crestere ale propriilor copii….
Eu cred ca profesia de parinte, in special cea de MAMA, este cea mai dificila din lume, fara sa fie mentionata in nomenclator…! Fisa postului de parinte este complexa si pare inepuizabila, presupune efort, rabdare, exercitiu, invatare si perfectionare continua si multa iubire!
Eu cred ca a descuraja pe cineva sa viseze sau sa faca ceea ce isi doreste ( nu vorbim de actiuni, lucruri distructive, malefice,,…) este un pacat! N-ai voie si n-ai dreptul s-o faci! Daca nu vrei sau nu poti incuraja, mai bine taci!
*Descurajarea este cauza tututor comportamentelor neadecvate ale copiilor.
Copilul obraznic este de fapt un copil descurajat care are idei distorsionate despre cum sa-si atinga scopul principal : acela de a apartine. Ideile distorsionate conduc la comportamente deviante. De aceea, e recomandabil sa oferiti copilului preocupari cu semnificatie. In numele experientei, multi parinti si educatori fac lucruri pe care copiii le pot face singuri. Copiii simt ca apartin atunci cand stiu ca pot contribui “ la ceva” in mod real.
•    Primii ani de viata sunt extreme de importanti pentru stimularea copilului sa capete incredere in el insusi. Sunt diferite etape in care puiul de om trebuie lasat ( dar supravegheat) sa se descurce singur: ex – in actiunea imbracat/dezbracat, in legatul sireturilor, pregatirea ghiozdanului pentru gradinita,etc.
•    Esential este ca parintii sa-si incurajeze odraslele in ceea ce acestea se straduiesc sa faca, mai ales daca observa un anume efort in dobandirea indemanarii si apoi sa-i  felicite pentru reusita!
•    Cel mai periculos este cand un parinte sau o persoana apropiata si investita de copil cu admiratie si incredere si autoritate, ii transmite acestia mesaje toxice, negative, ostile…Respectiv anumite “certitudini de viata”, viziunile lui/ei in ceea ce priveste viitorul micutului, justificand asta prin vasta experienta traita….De multe ori, parintii isi vad baiatul sau fetita ca pe o planta vulnerabila care nu trebuie deranjata. Ca pe o creatura dezarmata, dezorientata complet pierduta in spatiu fara ajutorul lor,matur. Astfel incat se poarta fata de copil cu o grija si Glossary Link anxietate exagerate, pe care le-o transmit inconstient. Protejati aparent de orice risc sau pericol, copiii nu sunt lasati sa faca ceva singuri si fac adultii totul in locul lor. Asta reprezinta sursa principala de rasfat. In consecinta, vointa, dorinta si initiativa celor mici se atrofiaza, amortesc si ei vor avea senzatia ca sunt incapabili sa reuseasca, sa finalizeze ceva fara sprijin. Daca se intampla sa actioneze totusi singur, copilul poate avea traire anxioasa si sentimente de vinovatie. Si daca are esec, anxietatea I se intareste si ii va faulta orice alta initiativa. Ramane deci dependent de o autoritate de la care ca astepta sa decida pentru el, in locul lui. Se va obisnui cu asta, cu stilul de viata si avantajele “victimei”.
*Putem descuraja un copil asteptand de la el prea mult sau nimic, folosind “tactici” complet inadecvate:
Exemple de mesaje care nu trebuie nici macar gandite, daramite spuse:
-    DE NIMIC NU ESTI IN STARE…
-    PE CE PUI MANA STRICI…
-    N-O SA SE ALEAGA NIMIC DIN TINE……
-    VREI SA AJUNGI “TARAIE –BRAU” ca tinel de la parter?...
-    MAI COPIL CRETIN CE ESTI,UITE CE PROSTIE AI FACUT! SI DACA NU TI-AS FI SPUS DE 1000 DE ORI, TAMPITULE CE ESTI, VEZI CE IESE DACA FACI TOTU LDE CAPUL TAU?!...
-    UITE CA MARIUTZA A LUAT 10 IN TEZA LA MATE, TU CE AI DE NU POTI? CA DOAR AI TOT CE-TI TREBUIE, TOT CE-TI ESTE NECESAR…CE,TU ESTI MAI PROST CA EA?
-    FA SI TU CEVA PRACTIC CA O SA MORI DE FOAME, NU MAI VISA LA PASIUNILE TALE, LA CAI VERZI PE PERETI…!!!
Mesajele de acest gen sunt insalubre, neigienice, deci foarte daunatoare pentru minte-suflet si pentru actiunile planuite. Corpul sufera somatizand, dupa cum ii sunt sensibilitatile, predispozitiile…
Dincolo de faptul ca dezvaluie sentimente, frustrari, proiectii ale parintilor, educatorilor, aceste mesaje distrug vitalitatea, entuziasmul, increderea in sine ale omului in devenire…Reduc pana la anulare  curajul, curiozitatea, pofta de a face, de a actiona, de a se misca, modifica cognitii, formeaza convingeri gresite….In plus, copiii isi vor asuma etichetele puse de parinti, frati, bunici, educatori, etc si rezultatul este ca nu vor actiona aproape deloc sau o vor face cu o incarcatura anxioasa foarte puternica;  vor incepe ceva, dar vor renunta usor, se vor retrage social pana la izolare…De aici si pana la a se lasa traiti de viata, e trecere usoara, imperceptibila, fina….Iar drumul de intoarcere la viata traita de omulet, nu e deloc simplu!
*Incurajarea scoate din noi ceea ce e mai bun, mai creativ, mai constructiv
Este un proces destul de dificil sa determini un copil descurajat sa-si recapete increderea. Parintii trebuie sa fie cei care il sustin in acest “obiectiv”. Este foarte necesara rabdarea acestora, nu se produc minuni intr-o noapte si –o zi. Orice progres, orice pas cat de mic, dar benefic al copilului trebuie marcat si apreciat. Celebrati fiecare pas care merge spre imbunatatire in loc sa va focusati pe greseli. Orice este mai bun decat nimic. Poate ca dintr-un copil foarte descurajat nu poti sa-l faci sa devina premiantul clasei, dar sigur il poti ajuta  - din pozitia parintelui, eventual cu ajutor de specialitate – sa-si (re)capete siguranta de sine. Si sa stie ca e” numarul 1 “ in inima ta!
Increderea se face pe baza de ” echivalenta” – ambele parti se iau in serios; nu se pun conditii, nu se fac comparatii cu alte personae, se incurajeaza punctele forte, pozitive ale copilului;
Incurajarea se refera la fapte si este o constatare facuta pe moment!
*Incurajarea ridica valoarea/stima de sine si dezvolta sentimentul de comuniune sociala!
Iata cateva exemple de incurajare/valorizare pentru parinti, bunici, frati, educatori:
-    Sora ta se descurca foarte bine la fizica; desigur si tu ai putea face acelasi lucru
-    Stiu ca vei reusi, trebuie doar sa te straduiesti mai mult
-    Voi doi sunteti singurii care puteti rezolva neintelegerea voastra.Cred ca veti reusi s-o faceti…
-    Ai desenat foarte frumos, ai putea sa si colorezi desenul?
-    E foarte frumos din partea ta ca vrei sa ma ajuti, dar de data asta vreau sa o fac singur
-    
•    Un mod foarte bun de a ajuta copilul sa se simta incurajat este sa petreceti un timp special “fiind impreuna”. Multi parinti si profesori au au observant schimbari majore in comportamentul copilului “problema”, dupa ce au petrecut 10 minute impartasind pur si simplu ceea ce amandorura le place sa faca pentru a se distra,pentru a se relaxa….
•    Seara, inainte de culcare, in timp ce inveliti odorul cu plapumioara, rugati-l sa imparta cu dvs momentele de tristete si de asemenea momentele de bucurie din timpul zilei. Apoi faceti si dvs acelasi lucru. Veti fi surprins(a) de ceea ce veti dobandi din acest gest…
•    Gasiti timp pentru sedinte de familie sau pentru sedinte cu clasa ( daca sunteti educator) pentru a rezolva problemele ivite dand dovada de respect mutual si cooperare. Aceasta este cheia pentru a crea o atmosfera de iubire si respect, in timp ce ajutati copilul sa dezvolte auto-disciplina, responsabilitatea, cooperarea si abilitatile de rezolvare a problemelor.
•    Decideti impreuna, adulti si copii,  ce trebuie facut. Educatorii ii pot invita sa gandeasca o lista de reguli, sarcini,teluri… pentru clasa si sa listeze sub numele “noi decidem”. Copiii au incredere, motivatie si entuziasm atunci cand sunt inclusi in luarea deciziilor.
•    Eliminati ideea cum ca, in scopul de a-l face pe copil sa faca bine si corect, mai intai trebuie sa-l faceti sa se simta rau. Dvs. simtiti ca faceti lucrurile mai bine cand sunteti umilit(a)?!
•    Invatati copiii ca greselile sunt omenesti si ca ele sunt o ocazie de a invata! O cale de a invata ca greselile sunt minunate oportunitati de a invata si evolua este si modelarea dvs dupa cei “3 R”  de recuperare dupa ce ati facut o greseala: a) recunoasterea greselii; b) reconcilierea: fiti dispusi sa spuneti: “imi pare rau, nu-mi place cum am facut fata acestei situatii”; c) rezolvarea: focusati-va pe solutii si nu pe acuze sau critici!
Fiti siguri ca mesajele dvs de iubire si de respect ajung la sufletul copiilor. Incepeti cu : “te iubesc, tin mult la tine, sunt preocupat(a) de aceasta de aceasta situatie. Vrei sa gandim impreuna la gasirea unei solutii, a unor cai de rezolvare a situatiei neplacute?”
Disponibilitate, perseverenta si reusita va doresc, in orice rol v-ati afla!!!


CAMELIA ANCA BACIU
Psiholog, psihoterapeut
Camyanca.baciu@gmail.com
www.anxidepresie.ro
fb: anca-psihoantrenament


DESCURAJAREA „virusului descurajare”!
 
Vizitatori: Astazi 27 | Lunar 779 | Toti 55770