Experienta profesionala

CV Camelia Anca BACIUCamelia Anca BACIU
informatii personale
Curriculum vitae

Responsabilitati

serviciiResponsabilitati client si psiholog
Citeste

Articole

articoleMetafore terapeutice si dezvoltare personala.
Citeste articole
SCRISOARE DE ...45!
...Viata mi –a facut figura si de data asta si a plusat „ la valoare” cu inca 1 an! Dar chiar si asa, (i)-am multumit si i-am zis: Viata, iti daruiesc recunostinta mea!”; fiindca, in ciuda faptului ca sunt zile in care nu mai vreau sa ma impovarez cu noi si complicate cunostinte, ci sa functionez decat asa, din inertie, d’a’n proasta, personalitatea si inteligenta celulelor mele se incapataneaza sa mai investeasca in ele insele, sa mai reconfirme, sa mai intareasca convingeri...! Ca grasimea de pe abdomen! Si cum teoria care nu ajunge in muschi, n-are nici o valoare ( care va sa zica Practica si Miscarea si Aplicarea sa ma invadeze!), iata straduintele mele:

1) Nu-mi mai minimizez/subestimez viata, cu tot ceea ce inseamna ea..

2) Nu ma mai confund/identific cu ceea ce fac! Caci daca nu fac, ar insemna ca nu exist! Si respiratia mea, cel putin, contrazice asta!

3) Nu mai caut exaltat la nesfarsit menirea&misiunea mea pe Pamant! Sunt AICI-ACUM, tocmai pentru ca am un Rost, o Misiune, prin insasi propria-mi nastere...( altfel, nu s-ar fi intamplat ea, nasterea...)

4) In urma unor evenimente nefericite sau traumatizante din viata, Nimic nu va mai fi la fel ca inainte de ele: nici eu, nici perceptia mea despre lume, nici a mea despre mine...Normalitatea va fi alta! Pana sa inteleg cum, de ce si in ce fel se produce „ fenomenul”, straduinta mea este sa ma acomodez, pas cu pas, cu noua etapa; sa accept ca realitatea vietii mele plictisindu-se, a schimbat pagina. Si imaginea!.... cer ajutor daca n-o pot face singura; nu mi-e rusine, nu am statut de super-woman, nici nu vreau, nu ma mai mint demult singura...paradoxal, la noi insine ne pricepem cel mai putin ...e necesara specializare, cu termen impus doar de sfarsitul nostru...

5)  Emotiile nemanifestate/inhibate,  suferintele refulate, relatiile disfunctionale, „nevorbite”, neexprimat, talentele irosite, nefolosite...zdruncina si fisureaza psihicul, emisfera emotionala;  in episodul urmator scade imunitatea, apar somatizari intai mai fine, apoi mai invazive si aprige, cu potential de transformare in afectiuni si boli fizice pe care, atunci cand le-am vazut la altii, am strans pumnii in buzunare, sa nu ne vada nimeni si am presat pleoapa pe ochi, in timp ce niste neuroni (candva bine dresati de o gandire pozitiva cliseistica si bolnavicioasa) spuneau: „ mie nu mi se va intampla niciodata asta...” Si un timp, asa si este; dar cand se va fi terminat acel timp, nu mai stim de unde sa „ luam” credinta, iubire,
indurare, smerenie, bani ca sa ne imbunatatim fiinta, corpul , sufletul...VIATA! Deci: FAC CAT/ce POT, DAR CAT/ce POT FAC! M –am prins ca oricat de incet m-as misca, nu conteaza, pericolul este sa MA OPRESC!

6) ...In rest, mi-am introiectat vorba unui cetatean care, intrand intr-un OMVeu si fiind intrebat „Ce faci, nea costele?” , a raspuns: INAINTE! Deleg un neuron sa-mi dicteze automat aceasta mantra, ori de cate ori voi primi aceasta intrebare, mai ales de la mine insami: Inainte! Se pare (adica „se pune” ca certitudine) ca e singura directie indicata si daruita de Dumnezeu; oricare ar fi El, pentru oricine dintre noi!

7) ...intre timp, continui sa respir! Constient!
 Multumesc,
Glossary Link Psiholog-psihoterapeut adlerian anca baciu;  26.03. 2015, Bucuresti SCRISOARE DE ...45!
 
Vizitatori: Astazi 27 | Lunar 779 | Toti 55770