Experienta profesionala

CV Camelia Anca BACIUCamelia Anca BACIU
informatii personale
Curriculum vitae

Responsabilitati

serviciiResponsabilitati client si psiholog
Citeste

Articole

articoleMetafore terapeutice si dezvoltare personala.
Citeste articole
Astăzi, 30 aprilie…
…Am o primăvară tristă, care parcă vrea să-mi facă în ciudă; cu furii, frustrări, devitalizare...din pricini diverse: disfuncționalități în relații de prietenie, proiecte profesionale amânate, presiunea adaugării unui an la vârstă ( pe care mi-ar fi plăcut s-o îngheț la 35!..), samd;

Miercuri seara am adormit cu gânduri confuze, rugându-mi subconștientul să găsească soluții la “nerezolvatele” mele!

Imi plac diminețile de joi pentru că joi e ziua în care m-am născut. Mi-am început ziua cu rutina pe care o iubesc: apa cu lămâie, cafeaua și micul dejun care mă fericește; radioul cu matinalul de pe ZU sau PROFM; scărpinat pe burtă canișoaia mea, Chanel! Rutinele (a nu se confunda cu obișnuința plicticoasă) sunt sănătoase pentru psihicul și mentalul nostru pentru că ne oferă o schemă de siguranță, de confort, sunt ancore în realitatea lui Aici și Acum, ne dau un brânci de vitalitate…

Mi-am încheiat rutina dimineții cu plimbarea om-cățel. Am privit oamenii foarte grăbiți și deja nervoși și am fost recunoscătoare destinului că nu mai sunt nevoită să mă înghesui într-un autobus ca să ajung iritată și transpirată gata la un loc de muncă care nu mă satisface de nici un fel. Am respirat profund și conștient, simțind din plin mirosul de liliac din curțile caselor dimprejur...

Pe la 10 fără un sfert eram pregătită să-mi primesc clienții în terapie. Ei au venit la timp, cu suferințele și neliniștile lor. Dar și cu dorința și disponibilitatea de a face efort pentru schimbare. Esențial pentru mișcarea terapiei în sens pozitiv, constructiv. Le-am mulțumit în gând la final, fiindcă  și ei, prin prezența și participarea activă au contribuit la dizolvarea unor umbre care mă bântuie și pe mine , psihologul – om.

După amiază am plecat la o televiziune unde vorbesc săptămânal despre legătura corp-minte-suflet. Iubesc acțiunea asta, am convingerea că e parte din rostul meu să transmit celorlalți sub diverse forme, ceea ce învăț, ceea ce știu. Mi-e ciudă însă că acest post tv nu are mare audiență și uneori am senzația că mă ascultă doar niște pereți…drept care îmi doresc să pot schimba asta, să pot comunica cu audiență stufoasă și să am feed-back; feed-back-ul e reper important, te poziționează într-un fel sau altul, îți destăinuie plusuri și minusuri, te redirecționează dacă este cazul…știința ne spune că orice stroke (lovitură) e mai bun decât nimic! Nimicul, non-acțiunea te izolează,te anesteziază, îți suprimă stima de sine, te face să simți că nu contezi, că nu contribui…ceea ce te poate îmbolnăvi fizic, la un moment dat…

După emisiune, mi-am luat soțul iubit și am plecat spre mare în minivacanța de 1 mai.Eu nu șofez, așa ca relaxarea pe scaunul din dreapta al mașinii și muzica lui neil diamond ( melody road – cel mai recent album), soarele spre apus si câmpurile de rapiță din bărăgan, mi-au permis să reflectez la viața mea. Nu critic, ci cu oarecare îngăduință și duioșie. M-am gândit la cine sunt, la ce vreau să devin, la capacitatea mea de a iubi, la credința în Dumnezeu (oare chiar o am sau doar mi se pare?) și mai ales la fricile mele. Si cum mi-a zis mie un preot că frica este un păcat! …Când am ajuns la hotel, nu ajunsesem la nici o concluzie, eram chiar destul de bulversată. Ne-am dus să ne plimbăm pe malul mării și am dat Stop introspecției.

Apoi m-am așezat și am privit marea îndelung, m-am abandonat mișcării ei primăvăratice și mi-am reamintit cum se respiră corect și conștient. Ador marea și seninătatea ei, chiar și în furtună!Ii mulțumesc că, pentru mine, se constituie mereu în forță vindecătoare și inspirationala. Ca un mentor! M-am dus spre somn cu promisiunea către mine însămi de a nu-mi minimiza viața cu tot ceea ce înseamnă ea . ( aveam acest obicei prost până nu demult…).

Si cu rugamintea fermă către conștientul și subconștientul meu de a-mi aminti, ori de câte ori uit, că dacă nu sunt prezentă cu gândul, cu vorba, cu gestul, cu mintea, cu emoția, cu actiunea…acolo unde ma aflu fizic la un moment dat, în prezența oricui, oricât de neplăcut și dificil ar fi contextul, atunci de fapt, nicăieri nu sunt și  ‘’geaba mă mai ridic dimineața din așternut!

Și apoi ce va fi, voi mai vedea cum voi proceda atunci când (mi) se va-ntâmpla!

Camelia anca baciu

Psiholog – psihoterapeut

Camyanca.baciu@gmail.com Astăzi, 30 aprilie…
 
Vizitatori: Astazi 27 | Lunar 779 | Toti 55770